Top 8 soiuri de cireșe rezistente la îngheț pentru Siberia
Conţinut
Sargent
Cireșul este un soi clasic din Orientul Îndepărtat, originar din Japonia, China și Coreea. Este o rudă a cireșului de pâslă, rezistent la iarnă. Acest soi a fost introdus în Rusia mai târziu, dar datorită rezistenței sale excelente la îngheț (poate rezista la temperaturi sub 30°C), a devenit foarte popular printre grădinarii din regiunea Siberiană.
Arborele este caracterizat printr-un port stufos neobișnuit și o structură simplă, dar destul de înaltă. Uneori, cireșul crește până la zece metri. Datorită formelor sale variate, planta este un arbore ornamental magnific: acești copaci vor decora nu numai grădina, ci și zona înconjurătoare. Acest soi se caracterizează prin înflorire timpurie (sfârșitul lunii aprilie) și rezistența pomului la îngheț și scăderi de temperatură în această perioadă. Fructele se coc spre sfârșitul verii. Boabele au o culoare roșie distinctă, cu un diametru de aproximativ un centimetru. Au un gust ușor amar, ceea ce le face mai potrivite pentru conserve, marmelade și compoturi.
Rândunică Altai
Una dintre cele mai comune soiuri rezistente la iarnă în Siberia. A fost dezvoltată din puieți de cireș arbustiv (de stepă). Este stufoasă și cu creștere joasă, ajungând la aproximativ un metru și jumătate înălțime, cu o coroană densă, rotundă, dar compactă. Necesită tăieri preventive regulate: densitatea excesivă afectează randamentul și este predispusă la diverse boli fungice.
Boabele sunt de mărime medie, de un roșu intens și au pulpa fermă și suculentă. Gustul lor plăcut le face potrivite pentru consumul în stare proaspătă și pentru conservare. Se coc la sfârșitul lunii iulie. Nu rezistă la transportul pe distanțe lungi, așa că se recomandă prelucrarea lor după recoltare. Deoarece pomul este autosteril, se recomandă plantarea lui printre alți cireși polenizatori.
Sahalin
O varietate sălbatică, este ușor de cultivat și necesită puțină îngrijire. Aspectul său atractiv și ușurința cultivării l-au făcut foarte popular. Copacii sunt foarte înalți, ajungând uneori la peste 20 de metri, dar nu necesită tăiere sau fertilizare constantă. Planta tolerează temperaturi de până la 40°C sub zero grade. Soiul sălbatic nu produce randamente bune. Cu toate acestea, hibrizii creați prin încrucișarea Sakhalinskaya cu alte soiuri au caracteristici excelente: rată bună de creștere, rezistență la îngheț și randamente ridicate. Acești hibrizi produc fructe de pădure abundente și dulci.
Locuitor din Sverdlovsk
O altă varietate populară printre grădinarii siberieni. Copacii sunt destul de scunzi, ajungând la aproximativ doi metri înălțime, cu o coroană foarte densă care necesită rărire și tăiere regulată. Randamentul este mediu. Fructele se coc până la mijlocul lunii august. Boabele sunt foarte gustoase și cărnoase, cu o ușoară acrișoare care completează perfect aroma.
Se coc devreme pentru fructificare; butașii bine altoiți produc fructe până în al treilea an. Cireșii sunt ușor de îngrijit și rezistenți la boli.
Rezistența plantei la îngheț îi permite să tolereze temperaturi scăzute și să se dezvolte rapid primăvara.
Volul lui Michurin
Acest soi a fost dezvoltat prin selecție selectivă a cireșelor de stepă. Trăsătura sa distinctivă este toleranța bună la înghețurile târzii de primăvară. Are o coroană neobișnuită, cu ramuri lăsate, care necesită inspecții și tăieri periodice. În rest, necesită o întreținere destul de redusă. Boabele se coc la începutul lunii august. Fructele roșii aprins sunt dulci și acrișoare, de dimensiuni medii. În ciuda dimensiunilor lor mici, produc un randament relativ ridicat.
Far
Boabele acestui soi au o aromă excelentă, motiv pentru care pomul a câștigat rapid popularitate. Pomii sunt mici, cu o coroană răspândită. Tăierea regulată este necesară pentru a preveni diverse boli. Îngrijirea adecvată garantează un randament ridicat. Boabele sunt mari, cântărind peste 5 grame, și au o culoare vișinie închisă. Gustul amintește de cireșe: foarte dulci, cu o subtilă notă de acrișor. Recoltarea este la mijlocul verii, deși boabele coapte se țin ferm și nu cad.
Irtysh
Un soi cu creștere lentă, rezistent la îngheț. Tolerant la secetă. Acest soi de cireș este parțial autofertil, dar polenizează bine chiar și cu pomi polenizatori plantați la o distanță considerabilă. Are un comportament stufos, cu o coroană extinsă și lăsată. Boabele se coc în a doua jumătate a lunii iulie. Fructele mici, roșu deschis, cu nuanțe portocalii, au pulpa galbenă suculentă.
Cu toate acestea, în ciuda rezistenței sale excelente la iarnă, soiul nu este deosebit de popular: fructele de pădure sunt acre și pot fi consumate doar procesate, iar pomul este foarte susceptibil la boli fungice.
Ural
Un soi de cireș comun nu doar în Siberia, ci și în Munții Ural. Crește sub formă de tufe joase și compacte. Înflorește târziu, la începutul lunii iunie, dar se coace repede până la mijlocul lunii august. Produce un randament ridicat. Boabele sunt excepțional de gustoase și dulci și sunt versatile.
Deoarece cireșii sunt autosterili, este recomandat să îi plantați lângă alte soiuri optime pentru polenizare. Un alt soi de cireș rezistent la îngheț, alături de Uralskaya, este Ognevushka. Spre deosebire de Uralskaya, Ognevushka este autofertil, așa că pot fi plantați împreună. Acest soi de cireș are o aromă clasică dulce-acrișoară și fructe de pădure suculente, precum și un randament ridicat.
Am prezentat cele mai bune soiuri de cireșe pentru cultivarea în zone cu climă rece. Sperăm că aceste informații vă vor ajuta să faceți alegerea corectă.
Video: „Îngrijirea cireșului în Siberia”
Acest videoclip vă va învăța cum să îngrijiți cireșii din Siberia.