Descrierea și îngrijirea soiului hibrid de cireșe Ashinskaya

Istoria selecției soiurilor

Acest soi a fost dezvoltat relativ recent. În 2002, cireșul Ashinskaya a fost adăugat în Registrul de Stat. Acest soi a fost creat prin încrucișarea unui cireș de stepă (sălbatic) cu un cireș de grădină domestic.

Oamenii de știință de la Institutul de Cercetare din Uralul de Sud au lucrat la procesul de ameliorare. Cercetătorii au obținut un cireș care poate fi propagat prin orice metodă (butași, lăstari, altoire sau scobire) fără a-și pierde caracteristicile varietale. Acest soi este bun pentru cultivarea industrială la scară largă, pentru grădini și căsuțe de vară. Crește în toată Rusia, cu excepția extremului nord. Cireșele Ashinskaya se găsesc și în Asia și Europa.

Descriere și caracteristici

Descrierea soiului este precisă și cuprinzătoare. La fel ca și cireșul de stepă, cireșul Ashinskaya este în mod natural rezistent, simetric și nepretențios, iar fructele sale sunt renumite pentru gustul lor remarcabil. Acest cireș cu creștere rapidă, asemănător unui copac, are un trunchi subțire și puternic, practic fără articulații ale coroanei. Cireșul crește până la o înălțime de 2,5-3 m. Trunchiul măsoară 30-40 cm. Are o coroană puternică, densă, cilindro-conică. Lăstarii sunt ușor rotunjiți, maro deschis cu un luciu argintiu și au o lungime de 35-40 cm, cu puțin puf. Lamele frunzelor sunt destul de mari, de un verde intens, netede și rotunde, ușor curbate în sus. Mugurii sunt de dimensiuni medii, recurvi, netezi și uniformi. Profilul aromatic al fructelor este aproape impecabil: dulceață combinată cu o ușoară acrișoare. Boabele sunt mari și grele, ușor aplatizate și de culoare vișinie. Structura este suculentă și moale, în ciuda pieliței dense.

Printre caracteristicile cheie ale pomului se numără următoarele: acest soi este excepțional de rezistent la îngheț și rezistent. Este rezistent la secetă și își revine rapid. Înflorește și rodește mai târziu decât alte soiuri. Fructele apar în al treilea an de la plantare, iar cireșul continuă să producă chiar și după 30 de ani. Este autofertil și se autopolenizează parțial. Pomul rodește constant, abundent și anual.

Caracteristici ale cultivării

Așa cum am menționat anterior, plantarea și îngrijirea cireșilor este extrem de simplă, putând fi aleasă orice metodă de plantare. Cea mai comună și eficientă metodă este propagarea prin răsaduri. Le puteți pregăti singuri sau le puteți cumpăra gata pentru plantare. Pentru aceasta, răsadurile sunt pregătite la începutul verii. Lăstarii trebuie să fie fermi la bază și de culoare vișinie deschisă.

Lungimea optimă este determinată de grădinar, dar se recomandă o lungime mai mare de 35 cm. Lăstarii se taie când soarele nu a răsărit încă sus sau deja apune; dimineața devreme și seara târziu sunt ideale. Vremea răcoroasă și înnorată este ideală. După tăiere, lăstarul se pune într-o soluție de apă cu un stimulent de creștere pentru a promova apariția și dezvoltarea rapidă a rădăcinilor. Păstrați butașul în soluție timp de aproximativ o zi. Nu scufundați lăstarul prea adânc; câțiva centimetri sunt suficienți. Apoi, butașii sunt plantați superficial în solul pregătit și acoperiți cu folie până când ajung la înălțimea necesară pentru răsad.

În aproximativ o lună vor apărea rădăcini greu de înrădăcinat. Solul nisipos-lutos cu un pH neutru sau ușor alcalin este cel mai bun pentru cultivarea cireșelor Ashinskaya. Înainte de plantare, săpați solul, îndepărtați buruienile, nivelați-l și faceți gropi. Săpați groapa la o adâncime de aproximativ 0,5 m și umpleți-o cu turbă și nisip până la o adâncime de 1/5. Apoi, așezați răsadul. Dacă solul nu este nisipos, acoperiți-l cu nisip grosier de râu, nivelați-l și compactați-l. După plantare, udați răsadul din abundență și hrăniți-l cu îngrășământ mineral. Superfosfatul este utilizat în mod obișnuit.

Deși acest soi necesită puțină întreținere, îngrijirea regulată va avea un impact pozitiv asupra randamentului. Cireșii trebuie răriți periodic pentru a asigura o recoltă confortabilă. Totuși, rețineți că lăstarii sunt naturali pentru acest soi și nu interferează cu dezvoltarea pomului. Îngrășămintele trebuie utilizate profilactic și cu moderație. Dacă pomul nu crește bine, se recomandă îngrășăminte organice și minerale. Cireșii de stepă sunt rezistenți la secetă, dar udarea este totuși necesară dacă precipitațiile sunt insuficiente. Acoperirea sau izolarea pomului pentru iarnă nu este necesară; tolerează ușor înghețurile severe.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale acestui soi este rezistența sa la bolile fungice și virale. De asemenea, cireșul este rareori atacat de dăunători și agenți patogeni, doar în condiții nefavorabile.

Cireșul Ashinskaya se distinge în primul rând prin avantajele sale. Dezavantajele sale sunt probabil luate în considerare doar dintr-o perspectivă industrială, deoarece fructul se coace prea târziu și nu rezistă la transportul pe distanțe lungi. Acest soi este ideal pentru cultivarea într-o grădină obișnuită: oferă randamente mari, fructificare regulată și o aromă excelentă. Mai mult, pomul vă va încânta cu recolte timp de mulți ani.

Video „Descrierea soiurilor de cireșe”

În acest videoclip, un grădinar profesionist își împărtășește experiența personală în cultivarea diferitelor soiuri de cireșe.