De ce este periculoasă scroafa de câmp și cum să scapi de ea?

Morfologia ciulinului de câmp

Ciuliniul de câmp (Sónchus arvénsis în latină) este o plantă erbacee perenă care aparține familiei Asteraceae. Planta crește înaltă, ajungând la 1,5–1,8 m, iar toate părțile conțin sevă lăptoasă, dându-i denumirea comună de „lăpteasă”.

Are următoarele caracteristici morfologice:

• un sistem radicular puternic, care coboară până la o adâncime de 3 m, cu numeroși lăstari care cresc lateral;
• tulpina este erectă, netedă, goală în interior, ramificându-se în partea superioară;
• Frunzele sunt alungite (până la 25 cm), crestate, cu lobi laterali triunghiulari, spinoase de-a lungul marginii, frunzele inferioare sunt pețiolate, cele superioare sunt sesile, dispuse alternativ pe tulpină;
• inflorescențe - coșuri cu mai multe flori situate în vârful tulpinii, constând din multe flori ligulate galbene;
• Fructul este o achenă mică, maronie, de formă alungită, nervurată, ușor curbată și comprimată pe laterale, cu un smoc alb pufos.

Înflorirea durează din iunie până în octombrie. În această perioadă, se formează aproximativ 20.000 de semințe, care sunt ușor dispersate de vânt. În plus, planta se reproduce activ pe cale vegetativă - lăstarii rădăcini lăsați în pământ sunt capabili să producă lăstari noi în decurs de o lună.

Buruiana galbenă este considerată principalul dușman al terenului deschis. De asemenea, în câmpuri și grădini se găsește și ciulinul roz, cunoscut și sub numele de ciulin de mlaștină. Acest dăunător este mai mare și mai înalt, producând flori rozalii care devin albastre în timp. Preferă solurile bogate în azot, așa că apare frecvent după fertilizarea de primăvară.

Video: Cum să elimini buruienile din grădina ta

În acest videoclip, un expert vă va spune cum să controlați eficient buruienile din grădina dumneavoastră.

Distribuție geografică

Această buruiană este răspândită în întreaga lume, cu excepția Africii de Sud și a Americii de Sud. Crește în toată Europa. Preferă pajiștile, malurile râurilor, drumurile, terenurile virane și gropile de gunoi și invadează activ câmpurile, grădinile private și parcelele de legume. Se adaptează ușor la orice teren, dar preferă solurile saline.

Beneficiile și daunele armurariului

Buruiana provoacă daune mari solului și culturilor agricole:

• absoarbe mulți nutrienți, ceea ce duce la epuizarea solului;
• duce la o scădere a temperaturii solului;
• reduce eficacitatea îngrășămintelor și a irigațiilor;
• umple rapid spațiul liber și înlocuiește plantele cultivate;
• este un purtător de microbi și un refugiu pentru insecte dăunătoare;
• îngreunează îngrijirea culturilor și interferează cu funcționarea utilajelor agricole.

În unele cazuri, buruienile pot fi benefice:

• Verdeața proaspătă este o hrană sănătoasă și nutritivă pentru animale;
• este imposibil ca dăunătorii precum afidele să trăiască în apropierea buruienilor;
• când este uscat este un bun mulci care conține multe microelemente;
• Compoziția chimică bogată și proprietățile vindecătoare permit utilizarea plantei în scopuri medicinale (de exemplu, pentru prepararea decocțiilor);
• frunzele tinere sunt folosite în gătit pentru prepararea salatelor și supelor de vitamine;
• Este o plantă meliferă excelentă, producând până la 130 kg de miere de primă clasă pe hectar de suprafață.

S-a observat că atunci când buruienile cresc într-un pat de căpșuni, fructele de pădure devin mai dulci și mai aromate.

Metode eficiente de combatere a buruienilor

Pentru combaterea buruienilor, se recomandă utilizarea diverselor metode.

Tehnici agrotehnice

Include:

• utilizarea pârloagelor curate în rotația culturilor;
• semănarea culturilor de îngrășământ verde care epuizează sistemul radicular de buruieni (lupin, secară, grâu, lucernă);
• plivire regulată cu distrugerea buruienilor tinere în stadiul de formare a 4-5 frunze;
• acoperirea patului cu mulci, pâslă de acoperiș sau agrofibră (sub acoperire se creează temperaturi ridicate, iar buruienile putrezesc);
• săparea solului după recoltare cu îndepărtarea completă a tuturor fragmentelor de rădăcini;
• dezgroparea unor exemplare mari și vechi.

Este important să împiedicați semințele să se maturizeze, cu atât mai puțin să ajungă în sol. Dacă buruiana este mare și imposibil de dezgropat, încercați să distrugeți părțile erbacee de la suprafață.

Tratament chimic

Utilizarea agrochimicalelor este justificată doar în zonele virane care nu vor fi plantate în următorii ani, precum și pentru combaterea țintită a buruienilor mari. În acest caz, se utilizează erbicide care conțin acid, care acționează prin blocarea celulelor plantelor și perturbarea fotosintezei. Printre astfel de produse se numără Tornado, Uragan și Roundup.

Pentru combaterea dăunătorilor în zone utile, este mai bine să se utilizeze erbicide care au un efect blând asupra solului datorită descompunerii lor complete: „Fakel”, „Horizon”.

Remedii populare

Pentru zone mici, puteți încerca următoarele metode relativ blânde:

• kerosen - pulverizarea cu kerosen provoacă uscarea buruienilor, dar nu permiteți produsului să intre în contact cu culturile de legume;
• amoniac (5-6 sticle/10 l de apă) – favorizează moartea părții aeriene și epuizarea rădăcinilor;
• bicarbonat de sodiu - pulberea este împrăștiată pe suprafață, sub influența precipitațiilor se infiltrează în sol, provocând moartea rădăcinilor;
• sare – folosită în același mod ca sifonul;
• Soluție de oțet - oțetul se diluează cu apă 1:1, se adaugă 20 g de acid citric și 10 ml de detergent de vase la fiecare litru, pulverizarea se efectuează cu ajutorul unei sticle cu pulverizator.

Deși buruiana este o plantă medicinală, combaterea ei rămâne o preocupare principală pentru fiecare fermier și grădinar. Din păcate, apare aproape peste tot, dar măsuri complete și îngrijirea adecvată vor ajuta la eliminarea definitivă a acestui dăunător.