Proprietăți și caracteristici utile ale creșterii isopului tibetan

Descrierea și zona de distribuție a zambilei tibetane

Lophanthus face parte din genul Polypteridaceae din familia Lamiaceae. Este un subarbust erbaceu peren de până la 1,5 m înălțime, cu tulpini tetraedrice și frunze mari (până la 9 cm), lanceolate, cu margini zimțate. Înflorește cu inflorescențe lungi, în formă de spice, de culoare albă, gălbuie, liliac sau violet.

Se găsește în mod natural în țările din Asia de Est, în munții Tibetului și Himalaya. Este cultivată pe scară largă în grădini private ca plantă medicinală și plantă meliferă; a fost chiar dezvoltat un soi ornamental, „Jubileul de Aur”.

Planta are mai multe nume. Științific, se numește Agastachys rugosa, în timp ce denumirea comună este mentă coreeană datorită inflorescențelor sale similare și apartenenței la aceeași familie. Există, de asemenea, soiuri tibetane și de anason, care au un aspect comun și diferă doar prin aroma frunzelor.

Cerințe agrotehnice

Cultivarea ierbii este destul de ușoară. Se dezvoltă bine într-un loc moderat fertil și însorit. Solul poate fi de orice tip, chiar nisipos sau stâncos, atâta timp cât este bine umed. Plantele iernează bine (tolerând temperaturi de până la -30°C).

Momentul și tehnologia de plantare

Menta coreeană poate fi propagată prin divizarea rădăcinilor sau prin semințe. Ultima variantă este cea mai ușoară, deoarece semințele au o rată de germinare foarte mare. Se recoltează în septembrie și se seamănă înainte de iarnă sau în aprilie-mai. Semințele mici, asemănătoare macului, sunt pur și simplu împrăștiate pe suprafață, umezite regulat, iar primii lăstari apar în 5-6 zile. Planta poate fi cultivată și din răsaduri. Prin divizarea rizomilor, tufele se propagă toamna sau la începutul primăverii.

Caracteristici de îngrijire

Îngrijirea plantelor constă în udare, afânarea solului și fertilizarea periodică. În timpul înfloririi, udarea trebuie să fie intensivă și regulată. Ca îngrășământ se poate folosi compost sau un complex mineral. Îngrășământul organic se aplică cel mai bine primăvara, iar fosforul și potasiul în timpul înfloririi. Frecvența fertilizării depinde de starea plantei. Experiența arată că această plantă nu este pretențioasă la îngrășăminte.

Colectarea și pregătirea materiilor prime

În scopuri medicinale, se recoltează doar porțiunea de deasupra solului a plantei. În primul an de plantare, lăstarii se taie la mijlocul lunii iulie și de două ori în anii următori: la începutul verii și în septembrie. Planta tăiată se usucă atârnă sau se întinde sub un baldachin. După uscare, se toacă, se pune în pungi de hârtie sau pânză și se depozitează într-un loc uscat timp de până la un an.

Semințele plantei nu sunt folosite în scopuri medicinale. Nici măcar inflorescențele în care s-au format deja nu sunt potrivite pentru recoltare.

Video: „Beneficiile și daunele Lophantusului tibetan”

Acest videoclip descrie proprietățile benefice ale plantei și utilizările acesteia.

Compoziția chimică și proprietățile benefice

Planta conține substanțe benefice care au un efect stimulant asupra întregului organism: alcaloizi, flavonoide, taninuri și substanțe amare, acizi organici (6 tipuri), terpene (8 tipuri), vitamina C din abundență, taninuri, rutină și esteri. Aceste componente sunt responsabile pentru proprietățile medicinale ale plantei. În medicina populară, se utilizează:

• pentru a curăța toxinele, a îmbunătăți metabolismul și a se recupera după boli;
• pentru a ameliora tensiunea nervoasă;
• ca agent antiinflamator și bactericid;
• pentru a îmbunătăți imunitatea și tonusul muscular;
• pentru normalizarea tensiunii arteriale la pacienții hipertensivi;
• pentru a reduce colesterolul;
• ca adjuvant pentru răceli;
• pentru probleme ale sistemului genitourinar la bărbați.

Se crede că pernele și saltelele umplute cu iarbă îmbunătățesc somnul și ameliorează durerile de cap.

Medicamentele pe bază de plante sunt blânde cu organismul și au un efect prelungit. Aceasta înseamnă că efectele lor nu apar imediat, ci se simt o perioadă de timp după terminarea tratamentului.

Aplicație în cosmetologie

Utilizarea acestei plante tibetane în cosmetologie se explică prin capacitatea sa de a elimina bolile pielii, de a regenera și întineri chiar și straturile profunde ale epidermei. Un extract din plantă este inclus în creme anti-îmbătrânire, seruri și balsamuri de păr întăritoare.

Infuziile de plante sunt utilizate în principal în cosmetologia casnică. Acestea tonifică și netezesc bine pielea și pot fi folosite pentru a face măști. Sucul presat, diluat cu apă fiartă într-un raport de 1:10, este un tonic excelent care poate fi folosit după spălare. Sucul proaspăt este recomandat pentru masajul scalpului pentru a trata căderea părului.

Pentru a trata dermatita și eczema, puteți face un gel din frunze proaspete. Măcinați-le până obțineți o pastă, adăugați câteva picături de emulsie de riciniol și 2 linguri de ulei de măsline sau de brad și amestecați bine. Depozitați gelul la frigider.

Utilizare în medicina populară

Pentru a menține organismul în formă bună, se recomandă consumul a câtorva frunze proaspete zilnic, dimineața și seara. În scopuri medicinale, planta este utilizată în mai multe forme.

Ceai

Pentru boli frecvente, hemoglobină scăzută și probleme digestive, ceaiul este util. Pentru a-l prepara, turnați o linguriță de plantă într-o cană cu apă clocotită, lăsați la infuzat 5-7 minute și adăugați zahăr sau miere, dacă doriți. Beți 3 pahare din această băutură aromatică zilnic.

Sirop

Se folosește ca expectorant pentru răceli și tuse și pentru a întări organismul după o boală. Pentru a-l prepara, faceți mai întâi un decoct din 100 g de plantă și 1 litru de apă, apoi adăugați 1,5 kg de zahăr și fierbeți la foc mic până când zahărul se dizolvă complet. Luați siropul răcit, câte o lingură de până la cinci ori pe zi.

Ulei

Uleiul esențial are proprietăți antibacteriene puternice și este utilizat în industria alimentară, de parfumuri și cosmetice. Lichidul fluid, aproape incolor, este extras prin distilare cu abur din planta proaspătă, conținând 0,3-0,5% uleiuri esențiale. Cel mai mare randament de ulei se obține prin prelucrarea inflorescențelor.

Infuzie

Infuzia de plante se utilizează atât extern, cât și intern. Pentru uz intern, se prepară adăugând o lingură de plantă la 200 ml de apă clocotită, infuzându-se timp de câteva ore, apoi filtrând și bând câte 1/2 cană de până la trei ori pe zi. Băutura întărește vasele de sânge și inima, îmbunătățește digestia și funcționarea sistemului genitourinar.

Pentru uz extern, se prepară în același mod, dar se dublează cantitatea (2 linguri la 200 ml). Amestecul finit se folosește pentru ștergerea pielii afectate de eczeme și ciuperci, calmarea gâtului în caz de dureri în gât și clătirea părului.

Decocție

Această infuzie de plante este eficientă pentru problemele respiratorii, inclusiv astm, bronșită, pneumonie și tuberculoză. Se prepară ușor: se toarnă 100 de grame de plantă uscată într-un litru de apă clocotită, se fierbe la foc mic timp de 7-10 minute, se răcește și se strecoară. Se bea 1/2 cană înainte de mese. Se poate adăuga puțin zahăr, dacă se dorește.

Tinctură de vin

Tinctura de vin este mai puțin puternică decât tinctura de alcool, are un efect calmant, întărește sistemul imunitar și îmbunătățește digestia și pofta de mâncare. Pentru a prepara remediul, turnați pur și simplu 100 g de plantă uscată într-un litru de vin alb sec, lăsați la infuzat timp de trei săptămâni, agitând ocazional, apoi strecurați. Luați 1 linguriță de trei ori pe zi.

Baie

Pentru rejuvenarea pielii, este benefică o baie cu infuzie de frunze proaspete de 1-2 ori pe săptămână. Mai întâi, preparați infuzia într-un termos folosind 2 linguri de frunze la 200 ml de apă. Lăsați-o la infuzat aproximativ o oră, strecurați-o și turnați-o în cadă. Temperatura apei nu trebuie să depășească 38°C. O stare de bine excelentă este garantată după tratament.

Daune și contraindicații pentru utilizare

Nu există contraindicații stricte pentru utilizarea plantei, dar este recomandat să începeți tratamentul cu doze mici, deoarece este posibilă intoleranța individuală. Depășirea dozei poate fi periculoasă în cazurile de hipotensiune arterială, tromboflebită, sarcină și alăptare.

În medicina orientală, menta coreeană este considerată o plantă unică, capabilă să ofere forță și energie, ceea ce ajută la depășirea oricărei boli. În plus, planta are valoare ornamentală, decorând grădina nu doar cu verdeața sa, ci și cu flori luxuriante.