Revizuirea și cultivarea soiurilor de ridiche chinezești

Cele mai bune soiuri

Ridichea nu numai că are mai multe denumiri populare, dar diferă și prin forma și culoarea rădăcinilor sale: rotunde și alungite, verde strălucitor și ușor verzui, albe și roz-violet, cu pulpă delicată, multicoloră. Un lucru rămâne constant: aroma minunată, delicată a pulpei, lipsită de amărăciunea ridichii europene comune. Cele mai populare printre grădinari și gurmanzi sunt ridichea Margilan (sau verde) și Colțul de elefant.

Margilan

Ridichea chinezească, sau ridichea loba, așa cum este cunoscută în țara sa natală, a fost introdusă în timpul negustorilor și caravanelor, care transportau tot felul de mărfuri din China în Europa de-a lungul Drumului Mătăsii. Ridichea, care atrăgea și încânta locuitorii urbani din Margilan, s-a răspândit atât de mult acolo încât a devenit cunoscută sub numele de ridichea Margilan.

Substanțele benefice conținute în leguma rădăcinoasă o fac unul dintre cele mai valoroase produse de pe masa noastră. Conținutul de vitamine, fibre, zaharuri, pectină și uleiuri esențiale stimulează creșterea, dezvoltarea și funcționarea organismului. Datorită pulpei sale dulci și suculente, lobo poate fi consumat crud sau gătit, în asociere cu orice legume. Această legumă este o adevărată descoperire pentru vegetarieni și cei care țin dietă.

Ridichea este un remediu excelent, având proprietăți analgezice și antiseptice și fiind utilă în cazul problemelor hepatice, renale și ale vezicii biliare. Cu toate acestea, trebuie consumată cu moderație și după consultarea unui specialist. Ridichile verzi, cunoscute și sub numele de ridichi de pepene verde, au formă rotundă sau cilindrică, cu coajă verde strălucitor și pulpă de culoarea zmeurii. O singură ridiche cântărește în medie aproximativ 400 g, dar poate ajunge până la 1 kg.

Fildeș de elefant

Unii grădinari consideră soiul Elephant's Tusk un tip de ridiche Margilan, în timp ce alții îl clasifică drept daikon japonez. Soiul se caracterizează prin randamente ridicate și rezistență la secetă și diverse boli. Aroma sa este, de asemenea, un avantaj. Numele sugerează elocvent aspectul legumei: alb, alungit, de până la 60 cm. Fructele sunt neobișnuit de crocante, aromate și sănătoase.

Caracteristici de aterizare

Momentul de plantare trebuie ales în funcție de caracteristicile soiului și de clima locului de cultivare. Când să plantați ridichi verzi depinde de dumneavoastră. Semănatul în teren deschis se poate face fie primăvara, fie vara. În acest caz, ar trebui să vă concentrați pe maturitatea timpurie a culturii de rădăcini.

Lobo poate fi plantat primăvara, de la mijlocul lunii aprilie până la sfârșitul ultimelor zece zile ale lunii mai, și vara, de la mijlocul lunii iulie până la începutul lunii septembrie, în condiții meteorologice favorabile. Dacă ridichile verzi sunt plantate primăvara, o încălzire bruscă a vremii și creșterea orelor de lumină pot determina apariția tulpinilor florale la plantele care nu au dezvoltat încă rădăcini.

Pentru a preveni înflorirea prematură a plantei, mulți grădinari preferă să o planteze vara. Deoarece planta tolerează bine înghețurile ușoare, nu este nevoie să vă faceți griji că rădăcinile nu au timp să se coacă și să se îngrașe.

Temperatura optimă pentru creșterea și dezvoltarea ridichilor verzi este considerată a fi în jur de 20°C, dar o creștere semnificativă poate provoca apariția timpurie a tulpinilor florale.

Cel mai bine este să pregătiți solul toamna. Alegeți locuri cu sol neutru sau ușor acid. Dacă solul este prea acid, adăugați var stins. Fertilizați solul cu îngrășăminte organice și minerale, inclusiv potasiu, superfosfat și sulfat de amoniu. Faceți brazde de semănat suficient de adânci (cel puțin 30 cm) și distanțate corespunzător. Selectarea semințelor de înaltă calitate este crucială: aruncați pe cele necoapte sau deteriorate. Pentru a asigura o germinare rapidă, umeziți bine solul și acoperiți-l cu folie alimentară. Răriți răsadurile, dacă este necesar.

Instrucțiuni de îngrijire

Ridichile verzi au propriile cerințe cheie de creștere și îngrijire. Fertilizați rădăcinile de cel puțin două ori: după prima rărire și în timpul creșterii active a rădăcinilor. Puteți folosi îngrășăminte complexe sau cenușă și nitrofoscă. Dacă rădăcinile nu au crescut suficient și frunzele au devenit deja albe, hrăniți planta cu îngrășământ organic.

Această legumă prosperă datorită umezelii, așa că necesită udare frecventă și abundentă. Cu toate acestea, udarea trebuie să fie regulată și uniformă, altfel ridichea se poate crăpa.

De ce devine ridichea tare și amară? Este din cauza lipsei de umiditate.

Controlul preventiv al dăunătorilor este, de asemenea, important. Imediat după semănat, solul trebuie tratat cu un amestec de cenușă, praf de tutun și var, luate în părți egale. Un alt tratament cu cenușă este recomandat atunci când apar primii lăstari. Praful de tutun, făina de pelin și acele de pin vor ajuta la protejarea lobo-ului de muștele de varză. Limaxii pot fi controlați prin strângerea regulată a rădăcinilor. Principalul lucru este să evitați supraaglomerarea și să îndepărtați prompt excesul de frunze.

Recoltare

Cultivarea ridichilor nu este suficientă; trebuie să le recoltezi și la timp. Este important să nu plantezi ridichile în exces, altfel își pot pierde aroma și pulpa va deveni goală la interior. Recoltarea selectivă te poate ajuta să stabilești momentul recoltării. Vara, recoltează după cum este necesar, adunând treptat întreaga recoltă; toamna, este important să eviți înghețul.

O zi răcoroasă și uscată este ideală pentru recoltare. Scoateți ridichile din pământ, lăsați-le să se usuce o vreme, tăiați tulpinile și apoi depozitați-le într-un loc răcoros și uscat. Ridichile verzi pot fi păstrate bine timp de câteva luni; este important să le sortați periodic.

Video: „Totul despre îngrijirea ridichilor”

Acest videoclip vă va arăta cum să plantați și să îngrijiți ridichile.