Semne și tratamente pentru bolile ardeilor

Alternaria

Această boală este adesea numită pătare uscată, care este frecventă și la tomate. Pătarea frunzelor de Alternaria este o infecție fungică cauzată de schimbări bruște de temperatură, cum ar fi căldura intensă urmată de ploi abundente frecvente. Atât răsadurile nou plantate, cât și arbuștii stabiliți în teren deschis sunt sensibili.

Caracteristici principale:

• apariția unor pete maronii pe frunzele inferioare, care se răspândesc treptat la trunchi și la partea fructiferă;
• placă neagră pe suprafața deteriorată a plantei (în special după ploaie sau în condiții de umiditate ridicată, dacă îngrijirea a constat în udare excesivă).

Măsuri de control și prevenire:

• respectarea regulilor de rotație a culturilor, când ardeii sunt cultivați din nou în același loc nu mai devreme de 4 ani;
• tratarea preliminară a semințelor cu Fundazol;
• tratarea imediată a plantelor cu agenți organici (Trichodermin sau Fitosporin) dacă apar primele semne de boală;
• aplicarea fungicidelor Ridomil Gold, Quadris sau Tatu în stadiile avansate ale bolii ardeiului.

Putregaiul cenușiu

Boala este cauzată de o altă ciupercă neplăcută care atacă fructele în toate etapele de coacere. Drept urmare, ardeii se acoperă cu pete putrezite și mucegai cenușiu. Cea mai favorabilă perioadă pentru dezvoltarea bolii este vremea ploioasă, când planta crește în aer liber.

Următoarele vă vor ajuta să scăpați de mucegaiul cenușiu:

• pulverizare cu fungicide - Barrier și altele;
• îndepărtarea părților afectate ale tufișului.

Putregaiul alb

Pătarea foliară cauzată de sclerotinia este frecventă în rândul multor culturi de legume și se caracterizează prin apariția unui înveliș alb, pufos, la baza tulpinii și a unor excrescențe negre și dure în interiorul acesteia. Ciuperca înmoaie țesutul și perturbă fluxul de apă și nutrienți. Drept urmare, planta afectată, ale cărei părți devin albe, se ofilește și moare, iar legumele devin palide și apoase, acoperite cu fulgi albi.

Surse și cauze ale putregaiului alb:

• sol contaminat care nu a fost îngrijit corespunzător înainte de semănat;
• nerespectarea condițiilor de depozitare și întreținere în seră;
• sol acid suprasaturat cu îngrășăminte cu azot;
• ploaie și vreme răcoroasă.

Măsuri preventive și de control pentru a ajuta la eliminarea sclerotinozei:

• Ardeii și alte plante nu ar trebui cultivate în același strat de grădină. Salata verde, pătrunjelul, castraveții, morcovii, varza, hreanul, fasolea și ceapa sunt frecvent afectate.
• Este necesar să îndepărtați toate resturile vegetale din sezonul precedent, atât în ​​teren deschis, cât și în sere.
• Solurile foarte acide trebuie tratate cu var.
• Este necesară dezinfectarea serelor și a serelor înainte de plantarea răsadurilor.
• Este necesar să se inspecteze plantele în mod regulat (cel puțin o dată la 10 zile) și să se îndepărteze zonele deteriorate care s-au albit sau s-au înnegrit, frunzele și lăstarii ofilite.
• Este important să respectați regulile de udare - doar apă caldă și un nivel optim de umiditate.
• Zonele afectate trebuie tratate cu preparate care conțin cupru și apoi pudrate cu cretă zdrobită sau cărbune.

Putregaiul apical al florilor

Una dintre cele mai frecvente probleme care afectează ardeii este putregaiul apical, care afectează adesea plantele tinere, în special în sere. Leziunile bacteriene provoacă pete gri cu o margine întunecată pe fructe, în timp ce leziunile infecțioase sunt caracterizate prin pete îmbibate cu apă care se întăresc treptat și duc la putrezirea ardeilor. Un alt semn al bolii este ondularea și ofilirea frunzelor.

Cel mai adesea, acest tip de boală a ardeilor este cauzat de un exces de azot sau de o lipsă de calciu în sol, precum și de o îngrijire insuficientă cu o încălcare a nivelului de umiditate din cauza udării neregulate, ceea ce ardeilor nu le place.

Ce va ajuta la eliminarea putregaiului apical:

• udare abundentă;
• arderea specimenelor afectate;
• pulverizare cu 0,4% clorură de potasiu (1 fiolă la 30 părți apă) și hrănire radiculară cu azotat de calciu (20 g azotat la 10 litri de apă), care se efectuează de 3-4 ori în timpul sezonului de creștere;
• Controlul concentrației de îngrășăminte cu azot în solul serelor.

Ofilire

Există mai multe tipuri de ofilire a ardeilor. De ce apar și cum să le combatem sunt discutate mai jos.

Verticillium ofilit, cauzat de ciuperci, afectează multe culturi de legume, inclusiv roșii, cartofi, vinete și castraveți. Cu puțin timp înainte de înflorire, frunzele acestora încep să se deformeze la internoduri, se înnegresc și se agravează, apărând pete pătate. Dacă boala progresează și nu este tratată, frunzele se îngălbenesc și mor pe vreme uscată și caldă sau atârnă inert de-a lungul tulpinilor în timpul ploilor. Pe țesutul afectat apare un strat alb murdar, similar cu cel lăsat de acarienii păianjeni pe ardei.

Ofilirea cauzată de verticil se răspândește de la rădăcini până în vârful plantei, ucigând treptat întreaga plantă. Fructele fie nu se leagă, fie devin mici și ridate. Ciupercile patogene supraviețuiesc în sol deschis sau în resturile vegetale și pătrund în plantă prin rădăcini sau răni cauzate de arătură sau transplantare. Boala este tipică pentru sere și focuri de grădinărit, dar poate afecta și plantele de teren deschis, care necesită o întreținere foarte atentă. Ciuperca poate supraviețui în sol pentru o perioadă foarte lungă de timp, formând clamidospori și microscleroți, care sunt foarte greu de eradicat. Parazitul se dezvoltă activ la umiditate scăzută și temperaturi ridicate în sol, cu o reacție neutră.

Ofilirea cauzată de verticillium trebuie combătută într-un mod cuprinzător, care implică următoarele măsuri:

• cultivarea plantelor într-o rotație a culturilor de 4-5 ani;
• distrugerea tuturor resturilor vegetale;
• plantarea doar a răsadurilor sănătoase care primesc îngrijire corespunzătoare;
• dezinfecția solului;
• menținerea nivelului de umiditate în limita a 85%, ceea ce se realizează prin udare regulată și abundentă;
• afânarea solului după umezire este un criteriu obligatoriu pentru îngrijirea răsadurilor de ardei;
• fertilizarea cu îngrășăminte fosfor-potasiu, de maximum 3-4 ori pe sezon;
• creșterea rezistenței la boli prin tratament foliar cu soluții de microelemente (10 g permanganat de potasiu, 2 g sulfat de cupru, 3 g acid boric și 2 g zinc la 10 litri de apă);
• tratarea rădăcinilor cu cenușă de lemn (1 pahar la 10 litri de apă) și extract de superfosfat 0,5%;
• pulverizarea plantelor cu preparate fungicide (Trichodermin sau Previkur) dacă boala este în stadiul activ.

Ofilirea cauzată de fusarium este deosebit de problematică, afectând culturile în toate stadiile de dezvoltare. Boala începe cu o îngălbenire caracteristică și căderea frunzelor, ducând treptat la putrezirea rădăcinilor și moartea plantei. Tratamentul și îngrijirea rareori vindecă boala, așa că cea mai eficientă metodă este dezrădăcinarea atentă și distrugerea plantei afectate.

Măsurile preventive împotriva fusariumului se reduc la următoarele acțiuni:

• alegeți soiuri și hibrizi rezistenți la boli;
• Cu 2 săptămâni înainte de plantare, tratați semințele cu Fundazol (0,1 g de produs la 10 g de semințe) sau presărați-le cu Trichodermin în același raport imediat înainte de semănat;
• Scăpați de buruieni și resturi vegetale în timp util, în special de plantele de mătrăgună.

Ofilirea pătată, adesea numită bronzare a ardeilor, este, de asemenea, dificil de eliminat. Pe frunze apar o peliculă maronie și pete gri (sau violet), care afectează treptat pețiolele și ramurile tinere. În timp, partea superioară a plantei se ofilește și moare, iar ardeii înșiși se acoperă cu pete inelare verzi, maro sau galbene. Dacă se detectează primele semne ale bolii, opriți udarea și recoltați recolta matură. Tratarea plantelor cu Fundazol produce rezultate bune.

Ofilirea este cauzată și de dăunători care se hrănesc cu seva plantelor și atacă plantele în sol deschis. Cei mai comuni dăunători ai ardeilor sunt limacșii, acarienii și afidele. Aceștia sunt principalii purtători de infecții și virusuri.

Furnicile se găsesc adesea pe plantă, hrănindu-se cu mierea secretată de afide. Acestea infestează părțile tinere și cele mai nutritive ale plantei, provocând ofilirea plantei dacă nu sunt tratate prompt.

Prezența furnicilor în imediata apropiere are avantajele și dezavantajele sale. Aceste lucrătoare neobosite afânează constant solul, ceea ce îi îmbunătățește structura și fertilitatea prin îmbogățirea acestuia cu potasiu și humus. Cu toate acestea, ele cresc și aciditatea, ceea ce poate fi dăunător pentru ardei. Furnicile sunt excelente în controlul acarienilor și al limacșilor care infestează frunzele plantei, dar le place și să se hrănească cu semințe și răsaduri tinere plantate în seră.

Există numeroase modalități de a elimina furnicile, de la simpla distrugere a cuibului, ceea ce le va forța să se mute în altă parte a grădinii, până la utilizarea momelilor dulci și a substanțelor chimice. Grădinarii experimentați nu recomandă eliminarea completă a acestor „vecini” din straturile lor de grădină. Furnicile au o mușcătură dureroasă și pot deteriora culturile și răsadurile, dar beneficiile prezenței lor sunt mult mai mari.

Pe parcursul unui sezon, o colonie de furnici consumă un număr imens de insecte dăunătoare, care formează baza dietei lor, ajutând semnificativ la combaterea dăunătorilor. Furnicile amestecă solul la o adâncime de până la 70 cm, îmbogățindu-l cu magneziu, potasiu, fosfor și magnesiu, îmbunătățind accesul aerului la rădăcinile plantelor. Excepțiile sunt furnicile roșii, furnicile faraon și furnicile dulgher, care provoacă daune ireparabile multor culturi, ducând la ofilirea și moartea completă a acestora.

Infestările cu insecte pot fi prevenite prin pulverizarea frunzelor și tulpinilor de ardei și alte plante de legume cu infuzii care conțin arome puternice de mentă, usturoi, pelin sau coajă de ceapă și prin udarea cărărilor de furnici cu acestea.

Videoclip „Slugs on Pepper”

După fiecare udare, limacșii se târăsc la suprafață și distrug ardeii. Urmăriți videoclipul pentru a afla cum să le gestionați.

Piciorul negru

Îngrijirea necorespunzătoare a răsadurilor și puieților, în special într-o seră, poate duce la boala fungică a piciorului negru. Ciuperca prosperă în lumină slabă, sol contaminat, umiditate ridicată, plantare excesiv de densă a răsadurilor și temperaturi scăzute.

Semnele bolii la răsaduri sunt:

• acoperire gri cu întunecare pe gulerul rădăcinii;
• putregaiul tulpinii;
• ofilirea rădăcinilor și moartea întregului tufiș.

La plantele mature, tulpina devine maro închis la bază, iar frunzele lor îngălbenesc și se ofilesc.

Există puține metode eficiente de combatere a piciorului negru, chiar și cu cea mai atentă îngrijire. Unii grădinari preferă să trateze cu Zaslon și să reducă udarea. De obicei, răsadurile deteriorate sunt netratabile, făcând inutil orice efort de a le asigura supraviețuirea. Prin urmare, este important să îndepărtați astfel de răsaduri pentru a preveni răspândirea bolii la plantele sănătoase.

Măsurile preventive și dezinfectante includ udarea răsadurilor cu o soluție de 3% sulfat de cupru sau permanganat de potasiu (roz). Solul trebuie afânat complet și presărat cu cenușă de lemn.

Video: „Picioare negre de răsaduri de ardei”

Din cauza îngrijirii necorespunzătoare, răsadurile mele de ardei s-au infectat cu o boală numită picior negru. Vedeți cum arată această boală pe răsaduri.