Avantajele soiului de pepene Amal și caracteristicile sale de cultivare

Caracteristicile soiului

Soiul de pepene Amal este un soi cu coacere timpurie, fructele cocându-se la 60-70 de zile după apariția primilor lăstari. Se mândrește cu randamente ridicate și rezistență la infecțiile fungice, în special la mucegaiul pufos, fusarium și putregaiul uscat. Amal prosperă în căldură și lumina soarelui, tolerează bine seceta și supraviețuiește cu ușurință temperaturilor foarte ridicate, dar creșterea încetinește când temperaturile scad la 14 grade Celsius (57 grade Fahrenheit) și poate chiar muri la temperaturi sub 1 grad Celsius (33 grade Fahrenheit).

Acest hibrid crește la fel de bine atât în ​​condiții de teren deschis, cât și protejat. Semințele sale pot fi semănate în grădină sau cultivate din răsaduri - totul depinde de vremea și clima regiunii. De exemplu, în regiunile Voronej și Kursk, semințele sunt de obicei semănate între 20 aprilie și 10 mai. Mai la nord, răsadurile sunt preferate, iar în zonele în care verile sunt mai puțin însorite și calde, pepenele Amal crește bine în sere.

Pepenele Amal timpuriu merită o descriere separată; fructele sale minunate se disting prin gustul lor ridicat și calitățile comerciale.Cresc până la 2,5-3 kg, dacă se dorește, pot fi crescute până la 4 kg în greutate și au o formă ovală. Sub pielița densă, galben-crem, acoperită cu un model continuu de plasă, se află o pulpă puțin mai închisă la culoare, cremoasă, foarte suculentă și dulce, cu o aromă uluitoare și o mică păstaie de semințe.

Coaja densă facilitează depozitarea și transportul pepenilor. Valoarea lor nutritivă face ca pepenii să fie nu doar plăcuți, ci și foarte sănătoși. Pe lângă o bogăție de vitamine (A, C, E, B1, B2, B5, B6, B9, PP), aceștia conțin potasiu, calciu și sodiu, care nu numai că ajută la întărirea sistemului imunitar și la restabilirea forței unui organism slăbit, dar îmbunătățesc și sistemele cardiovascular și nervos, precum și echilibrul hormonal la femei.

Unde și cum să plantezi

Indiferent de metoda de cultivare, semințele trebuie pregătite pentru germinare. Pentru a reduce riscul de boli, acestea trebuie dezinfectate. Pentru a face acest lucru, semințele sunt înmuiate într-o soluție palidă de permanganat de potasiu timp de o jumătate de oră. Apoi, sunt înmuiate în apă curată și caldă timp de 24 de ore. Acest lucru elimină semințele goale (care vor pluti la suprafața apei) și stimulează creșterea lor. După 24 de ore, semințele saturate cu apă sunt întinse pe o cârpă umedă și lăsate într-un loc cald pentru a ecloza. Când cel puțin 5% dintre semințe s-au deschis și vârfurile încolțite sunt vizibile, acestea sunt plasate în sol.

Când începeți cu răsaduri, cel mai bine este să creșteți plantele în ghivece de turbă pentru a evita replantarea lor ulterioară, ceea ce ar putea deteriora rădăcinile delicate. Se pun mai multe semințe în fiecare ghiveci, iar când încolțesc, se selectează cea mai puternică plantă, ciupindu-le pe celelalte la nivelul solului. Odată ce apare a cincea frunză adevărată, răsadurile sunt gata pentru transplantare în grădină. Până în acest moment, ar trebui să se instaleze adevărata vreme de vară, cu o temperatură medie de cel puțin 16 grade Celsius și fără perioade bruște de frig nocturn.

Când plantați semințe, marcați și săpați imediat gropi într-un loc atent selectat și pregătit. Locul trebuie să fie însorit și deschis, dar și protejat de curenți de aer sau vânturi puternice, cu sol neutru, respirabil și fertil. Solul este testat pentru pH și fertilizat în prealabil. Se săpă adânc, se adaugă îngrășăminte minerale și organice, iar dacă solul este acid, se adaugă var sau făină de dolomit. Solul greu este amestecat cu nisip și cenușă de lemn.

Puteți testa aciditatea solului folosind oțet. Turnați o cantitate mică de oțet 9% pe sol și observați reacția. Solul alcalin va produce spumă abundentă, în timp ce solul acid nu va produce deloc spumă. O spumă abia sesizabilă, care dispare imediat, este ideală. O altă metodă, care oferă o indicație mai detaliată a acidității, este să turnați un pahar cu apă clocotită peste patru frunze de coacăze negre sau de cireș-păsări. Adăugați o lingură de sol în amestecul răcit și amestecați bine. După ce solul se așează pe fund, culoarea apei va dezvălui toate informațiile: roșu indică aciditate ridicată, verde indică sol alcalin, iar albastru indică neutralitate.

Semințele se așază la o adâncime de cel mult 5 cm, câte 3-4 în fiecare groapă, fundul căreia se fertilizează de obicei cu humus amestecat cu pământ. Găurile sunt distanțate la 60–80 cm una de cealaltă, cu 140–160 cm între rânduri. Când plantați răsaduri, verificați cu atenție dacă tulpinile nu sunt prinse în găuri și nu trebuie să se ude la udare. Pepenii sunt crescuți răspândiți în grădină, iar în sere se folosesc adesea spalieri.

Instrucțiuni de îngrijire

Imediat după semănat, gropile se udă din abundență. Pe tot parcursul sezonului de creștere (iar udarea se oprește doar atunci când fructele încep să se coacă), udați rădăcinile cu apă caldă, asigurându-vă cu grijă că umezeala nu ajunge pe tulpini sau frunziș. Acest lucru se face de obicei dimineața; numai când se instalează căldura extremă se mută udarea la sfârșitul zilei. Periodic, plantele se udă cu o soluție slabă de permanganat de potasiu, dezinfectând solul și protejând împotriva agenților patogeni.

Solul din jurul plantei nu ar trebui să devină crustos, iar rădăcinile ar trebui să aibă întotdeauna acces la aer și umiditate. Prin urmare, afânați solul după cum este necesar, dar faceți acest lucru cu mare atenție pentru a evita deteriorarea sistemului radicular extins. Iarba îndepărtată, bucățile tăiate de lăstari sau frunzele de pepene nu ar trebui lăsate în stratul de grădină.

Pepenii trebuie tăiați lateral, lăsând doar lăstarii de ordinul întâi și al doilea. Fiecare lăstar produce un singur fruct, iar după acesta apar trei frunze, lăstarul fiind ciupit pentru a preveni creșterea ulterioară. Fructele sunt selectate când ajung la dimensiunea prunelor, lăsând doar unul, cel mai neted și mai puternic. Dacă doriți să creșteți fructe foarte mari - aproximativ 4 kg - atunci lăsați foarte puține.

În prima lună sau o lună și jumătate, îndepărtați cu grijă buruienile de pe plante; odată ce au crescut, iarba nu va mai crește atât de agresiv.

Când apar primele frunze, pepenii sunt hrăniți cu îngrășământ mineral. Dizolvați 2 g de superfosfat, 1,5 g de clorură de potasiu și 1 g de azotat de amoniu într-un litru de apă. Repetați aceeași hrănire două săptămâni mai târziu. Dacă solul este foarte sărac, fertilizați mai târziu, dar excludeți azotul și creșteți conținutul de potasiu. Fertilizați cu îngrășământ lichid, alternând udarea cu apă curată și soluții nutritive.

Dacă pepenele este lăsat pe pământ, baza acestuia poate putrezi, ceea ce este absolut inacceptabil. Prin urmare, așezați placaj sau o scândură de dimensiuni adecvate sub fruct. Udarea trebuie oprită cu trei săptămâni înainte de coacerea completă, permițând pepenilor să acumuleze mai multă dulceață; altfel, vor deveni prea apoși. Pepenii copți își schimbă culoarea: coaja se închide la culoare, transformându-se din galben deschis în cremos sau maro-gălbui. Pepenii copți pot fi identificați după tulpina uscată.

De obicei, pepenii sunt recoltați de mai multe ori, fiecare fruct fiind cules pe măsură ce se coace. Amalul, pe de altă parte, este de obicei recoltat dintr-o singură dată, când tulpinile primelor fructe s-au uscat. Toate fructele sunt culese odată. Cele care nu s-au copt complet vor fi conservate în timpul depozitării, permițând transportul lor pe distanțe lungi sau depozitarea lor mai lungă, fără a le compromite aroma.

Recoltarea are loc în iulie-august, momentul exact variind în funcție de regiune.

Video: „Recenzie Amal Melon”

Acest videoclip vă va spune despre popularul soi de pepene Amal.